Jocurile de război s-au simțit relativ confortabil în propriul ecosistem timp de ani de zile. World of Tanks a găsit cu mult timp în urmă o formulă care continuă să funcționeze, având o comunitate imensă și o identitate extrem de recunoscută. Tocmai de aceea este surprinzător faptul că World of Tanks: HEAT nu este o continuare tradițională sau o simplă evoluție vizuală, ci mai degrabă o încercare destul de agresivă de a aduce franciza în tărâmul shooter-elor moderne cu personaje de tip hero. Și da, comparațiile cu Overwatch, Apex Legends sau chiar unele moduri recente de joc Call of Duty apar practic din primul minut.
Ideea ar putea suna ciudat pe hârtie. Tancuri cu abilități speciale, personaje cu roluri definite, meciuri mai rapide și o abordare mult mai arcade decât World of Tanks clasic. Lucrul curios este că funcționează mult mai bine decât părea când a fost anunțat.
Aceasta nu este o revoluție în gen și nici următorul fenomen competitiv, dar este un experiment surprinzător de solid care reușește să găsească un echilibru rezonabil între accesibilitate, spectacol și profunzime tactică.
O schimbare de directie
Prima impresie pe care o lasă HEAT este că Wargaming a înțeles perfect una dintre principalele probleme în atragerea de noi jucători. World of Tanks original rămâne un joc fascinant pentru cei care se adaptează ritmului său, dar este și lent, solicitant și neprietenos cu începătorii.
Meciurile sunt mai scurte, hărțile sunt concepute pentru a genera angajamente constante, iar ritmul general amintește mult mai mult de un shooter modern decât de un simulator de luptă cu blindaje ușoare. Timpii de nefuncționare sunt practic inexistenți și mereu se întâmplă ceva pe ecran.
Asta nu înseamnă că strategia a dispărut. Gestionarea pozițiilor, utilizarea hedging-ului și înțelegerea momentului în care să se impună sau să se retragă riscurile rămân importante. Diferența este că acum totul se întâmplă într-un ritm mult mai rapid.
Rezultatul este un joc mult mai imediat și spectaculos, deși pierde și o parte din personalitatea care făcea tradiționalul World of Tanks special.
O varietate de agenți, unii mai buni, alții mai răi
Cea mai importantă noutate o reprezintă Agenții. Fiecare dintre ei aparține unui rol specific și are abilități unice care modifică semnificativ modul de joc. Există profiluri defensive, specialiști în daune și opțiuni mai concentrate pe suport sau controlul zonei.
Vestea bună este că aceste abilități nu par a fi un simplu strat de suprafață plasat deasupra tancurilor.
În timpul meciurilor, acestea creează situații interesante, forțează coordonarea echipelor și adaugă o dimensiune tactică pe care World of Tanks original nu a avut-o niciodată. Unele întâlniri ajung să pară un amestec între un război blindat și un shooter futurist cu eroi, ceva ce suna ridicol pe hârtie, dar are sens în practică.
Aspectul mai puțin pozitiv este că există încă niște dezechilibre evidente între personaje. Unii agenți au instrumente prea versatile, în timp ce alții par să se bazeze mult mai mult pe componența echipei pentru a fi cu adevărat eficienți.
Soliditate tehnică
Wargaming a dezvoltat proiectul pe o fundație tehnologică nouă, proprie, iar acest lucru este remarcabil în special în fluiditatea acțiunii și în calitatea vizuală generală. Mediile sunt mult mai detaliate, efectele de distrugere sunt spectaculoase, iar exploziile transmit o senzație de greutate care se potrivește perfect tipului de luptă oferit de joc.
Tancurile rămân adevăratele vedete și sunt recreate cu un nivel excelent de detaliu. Chiar și atunci când direcția artistică își ia niște libertăți futuriste, nu pierzi niciodată senzația că pilotezi mașini enorme și periculoase.
În plus, performanța pare destul de stabilă chiar și în timpul celor mai haotice întâlniri, ceea ce este deosebit de important într -un titlu în care proiectile, abilități și explozii zboară constant pe ecran. Nu este o minune grafică ce va redefini generația, dar este un produs vizual rafinat.
E totuși un joc cu tancuri.
Multe jocuri derivate eșuează pentru că încearcă prea mult să imite tendințele actuale și ajung să-și piardă propria identitate. Wargaming și-a asumat acest risc, dar din fericire nu a depășit limita.
Sub toate abilitățile speciale există un nivel de luptă bazat pe armură, poziționare și citirea terenului care se conectează direct la franciza originală.
- Impacturile continuă să aibă greutate.
- O acoperire slabă înseamnă rezultate proaste.
- A te expune nu este o opțiune.
Este încă în construcție.
Unde HEAT încă pare a fi un work in progress este cantitatea de conținut disponibil. Jocul se lansează cu opt operatori, cincisprezece vehicule, mai multe moduri competitive și o mână de hărți destul de variate. Pe hârtie, nu e rău, mai ales având în vedere că este un titlu free-to-play recent lansat.
Structura generală este distractivă timp de multe ore, dar tot nu atinge nivelul de varietate oferit de alți competitori consacrați din gen. Este clar că Wargaming pariază pe un model de creștere constantă prin sezoane și actualizări, așa că această problemă se va diminua probabil în timp.
Un alt aspect care merită observat cu oarecare precauție este modelul economic. Wargaming vorbește despre o filozofie „free-to-win” bazată în principal pe obiecte cosmetice, progresie opțională și pase de luptă. Pe hârtie, pare rezonabil și nu există semne deosebit de alarmante în primele ore, dar jocurile ca serviciu își dezvăluie adesea adevăratele intenții la câteva luni după lansare.
Opinia finală
World of Tanks: HEAT avea toate ingredientele pentru a deveni unul dintre acele experimente ciudate pe care nimeni nu le-a cerut și care ajung să dispară după câteva luni. Ceea ce este surprinzător este că Wargaming a reușit să construiască ceva mult mai interesant decât se aștepta.
Amestecul dintre shooterul cu eroi și lupta cu arme blindate funcționează. Meciurile sunt rapide, sistemul de agenți adaugă o adevărată varietate, iar aspectele tehnice sunt foarte solide. În același timp, există încă unele dezechilibre evidente, o anumită lipsă de conținut și unele necunoscute legate de monetizarea viitoare.
Nu atinge profunzimea clasicului World of Tanks și nici nu redefinește genul multiplayer, dar nici nu încearcă să o facă. Scopul său este de a oferi o versiune mai rapidă, mai accesibilă și mai spectaculoasă a luptei cu tancuri și reușește destul de bine în acest sens.